Trebuie sa recunosc ca nu sunt prea lucida. De ceva vreme gandurile mele nu sunt coerente, cu toate ca am incercat sa ascund asta si sa ma prefac a fi desteapta.
Sunt mult prea ametita si gandul ca'mi pot pierde oricand constiinta ma sperie.
Ma sperie al dracului de tare sa cad inconstienta din nou, atunci cand ma astept mai putin.
Anemie? Oboseala? Viciile de zi cu zi?
Posibil.
Am ajuns intr'un punct in care mi'e scarba.
Am aproape 15 ani si se spune ca nu exista o perioada mai frumoasa in viata.
Incep totusi sa cred ca cineva ne minte in fata si ca defapt Dumnezeu se pisa pe noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu